In inima imi tes viermi de matase Lacat la suferinti. Pe umeri imi cresc aripi, Caci la tine vreau s-ajung Cat mai curand!

Jurnal

Uşoară în ale tale braţe ca un pui de înger în trup de pasăre cu aripi sfâşiate şi suflet răvăşit de furtuni şi timp atât de vulgar în esenţa sa.Atât de amar şi nepăsător şi din ce în ce mai vechi,mai bătrân,cu mustăţi presărate in al meu cuget,ce-mi formează rădăcina şi-mi sufocă simţurile,îmi închide văpaia în cuşca mea vişinie şi rece,îmi urlă şi-mi sparge ferestrele trecutului cu puternicul păcat al prezentului şi mă trimite undeva în iadul de odinioară,în banalul cub în care mă împingi de-o vreme,unde mă tot lovesc şi-mi cîntă viperele-n foşnet de tăcere,unde conştiinţa mea e bătuta în cuie şi întreaga fiinţă e legată de sfori,unde degetele s-au topit asemeni lumânărilor atât de palide,la fel ca chipul meu,blajin,cu ochi in care s-au despărţit două oceane din imposibilitatea de a forma unul singur,dintr-o prăpastie fără pod şi fără funii,unde rocile tot cresc în mine,în lumea în care totul e abstract iar eu nu ţin pasul datorită profunzimii. O păpuşa din crârpă ghidată după visele altora,o vamă străbătută adesea de atâţia paşi straini,pe unde tu ai trecut fără control de atâtea ori,o oglindă prin care dau satisfactie altora cât sunt de expresivi şi buni,cu toate că veninul joacă-n ei. Probabil am ruginit,mă simt străină în propria-mi fiinţă,mă ghidează altcineva,şi-mi arde ţărmul si marea e la o aruncătură de băţ,dar picioarele mi-s cenuşă.Corzile nu mi le schimbi tu,tocătorule de aripi,frumuseţi şi credinţa.

Pierduta-n Paradis

Obosesc sa alerg,sa te trag de maneca,sa ma impiedic de sireturi si sa gafai.
Obosesc sa mi te tot sucesti prin vene dar nu si pe piept,ma ghemuiesc in colt si las apa fierbinte sa-mi dea caldura.
Mi-e dor sa-ti protejez ochii,cu ale mele buze,mi-e dor sa iti acopar fruntea cu mangaieri si sa-ti curat mintea de tot ce-i rau.
Mi-e dor sa-mi rasfiri parul prin a eticilor taine blande,mi-e dor sa-ti vad sclipirea si tandretea,mi-e dor de rasete suave..caci am obosit de-atata plans.
Imi pun in geanta o poza cu tine si plec,peste tot in lume,eu,cu soarele ce tocmai a apus...

aici.acum.

TU porti noaptea, in clavicule, furtuni.... Iar in zori de zi,picaturi de ploaie... Ce curg pe tulpina Sufletului meu Siroaie... Noptile nu mi se mai termina,tu nu imi mai iesi din gand,ma invart bezmetica intr-o lume in care n-am ce cauta,te vreau pe tine,strain de fericire,necorespunzator altor firi umane demagnetizat fara mine,fara cerneala in stilou,fara masti si custi,sa-mi umpli golul in care ai ingropat ale mele taine,sa vii,cu groaza sa-mi indulcesti amarul,sa fugi spre mine din departari,sa ma arunc in ale tale brate si sa urlu,sa nu ma mai desprind de tine,de ceea ce ai fost candva,sa ma lipesc pe veci,caci suferinti se inalta si-mi adancesc chipul,ma uita pentru o fapta nobila,aceea a uitarii.O vioara pe al tau umar,hurui sa ma fac auzita,desi tu ai uitat sa ma acorzi.

Mahala

Adorm... cu tine în gând,cu vocea ta... imprimată pe perna mea... Cu zâmbetu-ţi dulce pe inimă-mi desenat... Şi zbor...acolo unde-ţi petreci visele,căci nopţile ţi-s doar aici... Cu tot cu secunde şi ore şi vieţi În a mea mahala de doruri ce ţi le port

Unde esti?

Ursul stă pe boxă,pe canapea doi îndrăgostiţi,Sticlele-s pline şi genţile aruncate nervos pe frigider.O damă îşi flutură pletele roşiatice calcând asfaltul ud,Tu mă cerţi,apoi adormi...

Flori şad în vază
Şi-un tablou cu mine,
Căci tu ai plecat...
Şi-o sticlă goală
De lichior.
Cutia cu cărţi,atât de răsfoite
De nervii tăi arzând
In bolul plin cu scoici.
Cuierul nu-ţi mai sprijină haina
Dar îţi plimbă dezastrul
Plin ale mele crapaturi adânci
Prin care obişnuiai
Poruncile să-ţi arunci.

Ensemble...

Miroase a luna aprilie din incinta anului trecut,cand romanele erau oglindite din noi .Miroase a amor salbatic,tu esti a mea aberatie cromatica, miroase a pene cazute pe covor, miroase a sarutari si atingeri perfide de care se desprind urmari.
Miroase a mine si a tine,miroase a noi ,din vremurile vechi,cand ne sopteam dragostea-n urechi.
Miroase ca si-n vremurile de rascruce...a ganduri animalice,a maini ce mor in a trandafirilor tulpini,Miroase a furtuna de priviri,miroase a amintiri.

Camera de catifea
Cu urme de lacrimi varsate pe pereti
Cu semne de bun ramas in lenjeria de matase;
Hainele-mi zac pe sifonier,aruncate.
Crapaturile adanci din inima mea
Tu le-ai lipit cu zambete dulci si albastre.

Petale rufaite,pe-a treptelor maluri
Ma abat de la regula.
Imi trag stolurile
Si ma acopar cu lumina ta
E atat de cald si fluturii
Imi ies din trup.

La vulnérabilité

Sa-mi descatusezi inima de
Serpii ce-mi inunda suflul
Navalindu-se in mine.

Ochii derutat sa mi-i saruti
Dupa care,vrabiile sa le descalecam
Cu aripi din prea mult zel,
Spre arhanghel sa zburam.

Răsuflări

Vreau
sa-mi redai mireasma veche de fericire contrar relatiei burgheze
vreau sa trecem intr-o era noua,sa pasim pe roze,
sa ma urmareasca alta umbra
si sa me vegheze alte lumini....
Vreau asupra mea alti ochi,si alte guri.
vreau sa ma imbat din tine si sa intru-n coma,
vreau sa nu mai incetez vreodata a zambi
absoarbe-mi tot raul si nu ma mai rani,
Caci ochii de atatea ploi s-au stins!

Handicap...?

Nu sunt om,sunt artist,deci sunt contestabil
Capabil de a fi nebun,incert,coleric,isteric,
Pragmatic,adaptabil,agil,flegmatic si instabil.
Sunt azi visiniu,maine poate alb,negru sau gri,
Culeg fericirea doar dupa ce-mi ofileste trupul,
Aparent par o fiinta care n-are scrupul.


Sunt obscur si se zice ca as fi misterios
Sunt zgarcit si ranchiunos.
Provoc daune morale,dar sunt afectuos.
Unora defectuos,altora somptuos.
Ma hranesc cu zacamintele mortilor
Si sunt spaima sclavilor,a criticilor si a medicilor
impotriva mea,n-au leac
Pentru ca de fiecare data le demonstrez
Ca nu-s nebun,ci doar ma fac.

Ai venit asa,cat sa te asiguri ca n-am ramas fara lacrimi.


Resemnata de parca m-as arunca in propriul meu sicriu
Ma arunc mereu in bratele chinului
In bratele uscate ale suferintei
Mai inalte decat cerul.
Ma sugruma lipsa dragostei
Intr-o veche rana ce-ai stins
Incercand dorul sa-mi strapungi
Rapid,taios,cu frica
Dar cu buze dulci.

Mi-e vanata inima de atata mers descult prin lanuri de ghimpi;
Dar pentru dragostea ta as omori tot ce mi-e mai sfant!



Si nu mai stau,in noaptea asta fug doar cu parul prins in cuvinte ...Am sa-mi prind sufletu-n dinti si-am sa alerg prin toate colturile iadului ca sa te prind!
Pentru tine as face absolut orice si chiar mai mult!
Pentru tine as invia chiar daca as fi mort
Pentru tine as straluci si acum,desi in universul meu lumina s-a taiat demult!

Nu-mi gasesc puterea printre atata suspin
Fara tine, ploi s-au rastignit
Suflet parsiv,am turnat pe tine si miere si venin.
Matase de flori si rauri de dureri se desprind
Fiinta-ntreaga la piept mi-o cuprind.

Vide

Suflet efemer
cu dureri şi ace crescute-n artere
cu sânge ce dă să verse din vene.
cu trăiri şi nebuloase
cu tranzacţii violente şi aspre
cu iubiri adânci curmate
cu plăceri vechi adunate.

Suflet efemer, străin de trup
Invelit de dureri,zace pustiit...

Mal de dor

Mi-e dor sa-ti simt genele cum se desfac pe sira spinarii mele
Mi-e dor sa ma imbat cu al tau parfum,de zi si pana-n seara
Mi-e dor sa ma scald,in tine,sa plutesc in nestire pe-un mal
De DOR...
Mi-e dor sa ma saruti in palma
Si sa -mi ramana ani intregi,in suflet
Aroma ta!

навсегда

Eu sunt macul subtire,singuratic
Eu sunt lumina
Deziluzia
Asternutul pe care adormi
Tacerea ta zgomotoasa,
Sunt cel ce pentru tine s-ar rastigni
Si-n inima si-ar bate, cuie
In tine infloresc, in tine ofilesc
In tine mor dar si traiesc
Cu tine ma-nalt in infern
Ma hranesc cu a ta
Dragoste post-modernista
Si oasele-mi frang
Amintirea ploilor planse
Ce ma incapataneaza sa te uit.
Palma ta,parfum de placeri vechi
In institutia mea e anarhie
Din mine naste termenul de "sihastrie",
Mi-i atat de negru si anevoios, dorul de tine.

Impossibilité

Si când ţi-o fi mai dor ca niciodat` de mine,
Să faci un înconjur al lumii
Prin ale mele cearcăne adânci,
Asemeni unor grote întunecoase,
Să-mi cauţi mirosul cu inima
Căci lumea asta-i plină de promiscuitate
Iar noi doi n`avem loc sa ne iubim.

Le temps des guerre

Te iubesc ca pe un vechi poem ramas mostenire, cu mila si instrainare,oriunde te-ai afla desi ma desparte un prezent de tine, amagire,te iubesc in orice anotimp sau viata,cu mult dor si evlavie,cu mult chin si rugaminti.
Trasnete si ploi ma vor mai indruma de acum spre tine desi m-ai injunghiat in palma,
cand dragostea se pierde zeul etern din mine moare,n-are incotro...
Atatea femei in mine,cu tot atat de multe suferinti,atatea incaperi banale care plang sa le mai calci podeaua,atat amar de amintiri pe care mi le-ai sters.Mi-a ramas in suflet,acelasi urlet de vioara,disperat,ce te implora,fiinta sa mi-o cruti.
M-ai secat,furtuni si tragedii ai imprastiat in a ta urma,ca de fiecare data sa stii unde trebuie sa te intorci.
E o corcitura de sentimente,aproape de morbid,e disperare si moarte la fiecare colt,e o instrainare de bine,sunt multi spini si multi prunci pe care i-ai abandonat in mine,sunt mangaieri si dorinti...sunt multe poveri si multe crime,pe care pentru tine le-as fi comis oricand,sunt multe renuntari la propriul Eu,multe auto-mutilari,traiesc de cand te-am cunoscut,in vreme de razboi.

Le sang de chocolat

Cand am nevoie de tine,ma agit si te caut prin buzunar disperata...cand mi-e dor de mirosul tau,imi fierb sangele sa-mi amintesc ce gust aveai,si cand vreau sa-ti intalnesc privirea,imi tintesc ochii spre toate oglinzile orasului,sa ma privesc admirativ,asa cum tu,prin interior o faceai,s-apoi adorm...Cand ma trezesc vreau ca raza care imi picura caldura pe sira spinarii sa fii intocmai tu,vreau tinte,flori uscate si pistoale,ceai amar si pacoste launtrica sa imi fii iar.

Anomalie

Eu?O sarma cu jucarii agatate,o calimara de regrete,un regat de dragoste adunata si-un spital de suferinti,o lume intreaga de lacrimi varsate,o carte intacta asupra careia nimeni nu se incumeta a o citi,fiind greoaie,o plasa de prins fluturi cu tot cu vise,si-un ocean de esente tari.O explozie temperamentala ,am adunate-n ale mele simturi totalitatea purtarilor animalice...fierbinteala fricii si conturul umbrei eu sunt,drumul ingust in care te zbati natang,eu sunt raul necesar fara de care nimic n-ai fi,eu sunt aripa dreapta fara de care n-ai putea sa zbori,eu sunt culoarea din ochii tai,eu sunt nisipul si marea in care te scalzi,eu sunt soarele ce te-nfierbanta,sunt vapaia,lumina,apusul si rasaritul imi izbucnesc din vene,eu sunt TOT,raiul si pamantul,in mine sade fericirea,sunt o fantoma a ceea ce altii sunt de fapt,rosu aprins de fum,carusel pictat in griuri colorate,eu sunt ceara in care dorinta ti-o topesti ,blandetea ascunsa dupa aparente,in mine-i un amalgam de lucruri neintelese,eu sunt divina comedie,drama,dama prinsa-n actiuni,eu pot sa fiu oricine vreau,oricat,oricand!!!!!

Trezeste-ma cand te intorci

Absrurd te pierzi prin mine
Si-ti imprastii cerneala in ale mele certitudini.
Nestatornic,cu umbra,imi tragi lacrimile pe sfori
Incert,prin al meu suflet te strecori,trupului ii dai fiori
Si apoi pleci cu zorii,facand cascadorii peste ale mele sentimente
Lasand in urma memorii .

Esti a mea slova de foc,a mea limpeziciune
Fiecare rugaciune ce o inalt
E un cliseu in care ma pierd
Simt ca am murit din prima zi cand ai plecat.

Passé glorieux

Calare cu tine pe vulturi,vara mancam din aer,fluturi, si sorbeam poeme,instrainati de dileme,fara temeri,oricarei greutati priveam copilareste dand din umeri.

Culcă-te pe al meu mormânt

Mi-a putrezit trupul,
Florile încep să răsară pe mormânt.
Tu n-ai venit,e dezarmant...
Daca găseşti pe cămaşa neagra
Sânge să nu plângi,
Te-am cautat.
Te-am recrutat să-mi ţii
De cald.
Căci şerpii mi-au găurit sicriul
Şi tata m-a uitat,
Nu-şi mai consumă cuiele si scândurile
Pentru a nu-mi mai fi mie frig,
Chipurile...

Je suis Malade

Bolnavă îmi mâzgâlesc deasupra venelor cuţite şi pumnale
Bolnavă străbat si luna şi soarele.
Căutănd a cincisprezecea parte fărâmă a mea,în tine.
Bolnavă ploaia îmi zgârie geamul si vrea la mine-n palmă.
Bolnavă eu,cu sufletul şi mintea
De prea mult zel...
Unde mi-s puşca şi cuţitul?
Unde mi-e vrabia din colivie?
Unde mi-or fi cugetul,puterea
Unde mi-s aripile,fericirea?
Unde îmi eşti,tu,
În ce colţ de lume să te mai caut?
Pe ale căror maluri de oceane te-ai pierdut
Pe ale cui corăbii te-odihneşti...
Si oare,mai urăşti ceea ce iubeşti?

Aloplastie

Vântul îmi suflă şi-mi dezamorţeşte frântele gene,mâinile au amorţit,de când nu le-ai mai sărutat,alţii nu mă pot ghida pe unde tu m-ai purtat...
Pe front,încă mai scrie lăbărţat doua nume,identice cu ale noastre,parca de mine schiţate.Îmi amintesc,cum ambii am călcat forţat pămăntul,inocentul,prezentul,sentimentul.
Tu,al meu epitet,mi-ai încheiat capitolul,lăsându-mi un ultim suflu,centuplu.
Am ablepsie,acalmie accentuată,sufăr de absintomalie,dintr-o banală prostie...

Cautatorul de povesti

Căutătorule de poveşti,deseori mă întreabă conştiinţa,când o să te plictiseşti să calci în picioare ale mele fereştri,cât o să mai îndrăzneşti să distrugi ceea ce cândva îti placea să iubeşti şi să citeşti in mine.Tu,mereu căutător de poteci străine,n-ai avut aptitudinea să mai înţelegi ale mele,taine,care te ţineau într-o permanenta beatitudine.
Probabil ţi-am părut abstractă şi,ca oricare artă,nu am putut faţă de tine,să mă fac înţeleasă.
E atât de bland să te numesc căutător de jocuri copilăreşti şi anume,poveşti,când practic,cu dramele mele te hrăneşti...te bagi în ale mele biblioteci,când nici subiectul propriu[Tu] nu ştii să-l defineşti.

Evaziv

Vrăbiile-mi zbor
Tu le dobori.
Îngerii-mi cântă
Tu ii omori.

Ceasu-mi stă lângă ibric
Vreau lampa mea
Să lumineze la mine-n gând
Unde azi,e asa de întuneric.

Freamăt

Îmi bântui camera mereu
Şi-mi laşi în urmă,
Miros de semizeu.

Îmi răscoleşti obiectele
Şi-mi bei din candele
Toate păcatele.

Ambiguité

Mi-ai golit bolta şi ai lăsat numai întunericul să-mi vegheze somnul,mi-ai golit copacul rupându-i ramurile şi luând cu tine scoarţa.Mi-ai smuls ochii din chip şi mi-ai rufăit buzele,abea de se mai observă grimajele.M-ai împins după ale tale gratii şi ti-ai pus vată în urechi,să nu auzi cum zbier,turbată de tine.Te-ai întors cu spatele să nu mai vezi,ceea ce demult,idolatrizai şi nu vroiai să pierzi.
Moral bine ţi-ar şedea,să-mi aprinzi şi lumânări,să mor sub foşnet zgomotos de ciori,negre precum sufletul tău,atăt de vechi şi putrezit,căci la cât de crunt poţi fi,nici diavolul n-ar arunca în tine cu săgeţi.
Silenţios,te pierzi în cenuşa din care eu am să renasc şi pe tine te prefac într-un bătrân călugăr ce-şi va aduna zilele,intr-un borcan.
Conştiinţa mea te va mustra până duhul o să-ţi dai,la fereastra mea,îmbrăcat în mantaua de orgoliu ce ai preaslăvito mereu,în papucii roşi de drumuri grele,pe care n-ai vrut să le străbatem,atât tu,cât şi eu.

POVARA

Uneori vreau să fiu un om obişnuit
Să n-am nici ţoale,nici suflet de artist
Nici coate murdare de creion
Nici suflet de plastilină,ce se modelează,
Adesea,tuturor.
Să n-am nici nume,să fiu un simplu eu,
Pe care să nu-l poţi cunoaşte
Ori să conversezi cu el.
Vreau să fiu un zmeu,
Să fiu înălţat
Să stau sus,nu pe pamant unde+i murdar,
Să cobor din când în când,
Dar mereu să mă ridic la cer,zâmbind.

M-ai fotografiat de infinite ori cu ale tale obiective caprui,mi-ai pictat cu degetele pe panza si iubire si razboi.Am dat inapoi,doar sa-ti amintesti ca atunci cand spui doi,te referi doar la altii care sunt,cum am fost noi!

Antidote

Dorul asta ma omoara ma faci sa inalt castele din nori si flori
Cu rochia din huma si talpite agatate la uscat
Cu trupul construit din piese
Cu glasul cald si zambet larg,suspicios
Cu parul nearanjat si incalcit
Cu metaforele mele complicate
Ca un joc insuportabil,matematic.
Cu spini si oase ce ies pe afara
Cu nervii din crestet pana-n papuci,
Papuci facuti din maci inrositi
Din al tau sange
Si veninul tau l-am facut tulpina
Si-am format siret.

EGO

Mi-am dat foc la cutie si mi-am lasat fluturii sa zboare,mi-am dat foc la suflet si am vazut cum timpul imi alearga,am privit in tine ca intr-o uitare am privit in tine,dulce alinare.Ma sufoca visul ce mi-l doresc pentru maine,ma sufoca gandul ca nu se va sfarsi nici acum prea bine.
Am un ego mare cat o lume intreaga,eu,adesea transformata in laleaua neagra,tulpinile-mi dau sa-mi cada,peste mana blanda ce inca nu o pot cunoaste,tulpina sa mi se aplece,catre buze reci,si sa-mi curga zambetul siroaie prin a frunzelor nervi.
Poti sa-mi iei culoarea,dar sa nu-mi mai smulgi radacinile,poti doar sa mi le zdruncini,in caz de razboi...caci am invatat ca lumea nu se mai imparte demult la doi.
Dar tu,poti sa tragi cortina,poti sa-mi atingi mana,poti sa-mi cunosti inima,sa intri in mine ca intr-un muzeu,sa privesti,sa nu ranesti...caci intr-un final ai sa pleci.Pe moment iti vei pune intrebari,dar cu timpul,se cicatrizeaza orice rani!

Rosteste-ma de poti ori vrei

Rosteste-ma cu mana ta firava si cu inima ce inca iti bate,rosteste-ma cu mila si dezamagire,rosteste-ma cu tot ce ti-a ramas al meu in tine.Rosteste-ma cu minciuna asa cum m-ai rostit mereu,rosteste-ma temator,ca un copil ce se teme`n ceata si se pierde,mai mereu.
Rosteste-ma cu lacrimi ce sa-ti intepe obrazul,rosteste-ma cu nebunia cu care scriu si simt,rosteste-ma cu gandul ca asta e ultima oara cand rostesc cum sa ma fi rostit,pentru ca rosteala mea spre tine,a murit.
Am sugrumat`o dur,i-am dat sa bea,asa cum tu mi-ai dat sa zac si ai plecat.
Inghit in sec si noduri formeaza incaperi spatioase,inghit si plec mai departe,unde am sa gasesc zeci de mii ca tine,care au sa ma iubeasca,apoi au sa ma rasfire;Am sa gasesc aceeasi substanta mortala in toti,hoti si mincinosi.

Nunta

Paşii tăi şi tu zgribulit
Alergi gâfâind
Cu plexul sfaşiat de mine,dezgolit.
Eu vin,în cămaşă albă,
Falsă Zeiţă a iubirii,
Cu claviculele
Ce vor să-mi sară
Să te îmbraţişeze,
Să te-nece-n Mare...

Schizofrenie

Întinsă-n pat
Cu ploaia-n geam
Îndrăznind să se strecoare
Pe ale mele buze
Douăzeci şi două de metafore,
Femei confuze,
Ce-şi spun
Adio
Doar după ce reuşesc
Să te afunde,
În…mister!

Ganduri

Iubitule mă doare decorul
Şi locuinţa din el,
Mi-ai spart ceasul,
Deşi te chinui să regăseşti
Cioburile...
S-au împraştiat peste atâtea
Hotare...
S-au pierdut în mare,
Marea de promisiuni
Amare,deseori vulgare.
Mi-ai dezordonat anotimpurile
Şi trupul
Şi chipul...
M-ai transformat în
Ploaie...
Şi-am dăruit alor mei numai
Puhoaie...
Ochii tăi două extremitaţi de fier
Şi sufletul,
Un pian de mine sfarâmat...
O mantie de frică
Îmi trânteşte nori
Iar tu,aievea din ce in ce
Tot te strecori
Şi mă omori,
Şi-mi spargi oglinda deseori,
Cu ai tăi negri şi adânci pori
Mă sugrumi şi
Ard de frig
Şi vreau să te săget
Să te infrunt.
Tu nebun de mine,
Eu dau să fug,
Tu neastâmpărată fiara,
Eu mac ale caror
Petale si semnale
Se pierd...

Tu cu mine

Tiptil te descopăr
Şi-ţi suflu timiditatea în
Urechea stângă
Îţi şoptesc să mă urmezi
Şi-mi intri-n joc,
Îţi mângâi fruntea
Şi răsar fluturi
În loc de soare.
Cerul se transformă-n
Vişiniu...
Tu şi eu,
Doi anonimi
Ratacitorii vieţii
De Apoi.

(Cefalotorace)

Criticilor de suflete
V-as surzi numai cu
Urlete
Si v-as invarti in ritm
Alert.
Voi vipere imbracate-n
Violet.

V-am inchiriat o
Incapere
In al centrului meu
Univers
Dar voi purtati in minte
Doar un mizerabil
Demers.

V-as scutura podoaba
Dar va vor ramane doar
Canoanele
Lipsiti de ace v-ati complace
Furandu-va bucuriile.

Ochii imi revarsa si-mi tin esarfa stransa-n brau
El genele cu tunul mi le calca
Si-mi face sprancenele scrum

Frig

Imi sufla vantul printre coaste,imi tarai durerea spre sange prin oase,simt sunete prin intermediul luminii,aprind altora calcaiele pana ce-mi strang de pe mare corabiile,iau la goana iluzorii,mai rai ca animalele,imi crapa buzele,se desfac si cad ca petalele,tu mi-ai calcat hotarele,mi-ai incins amintirile,mi-ai facut necunoscute toate chipurile,legile.M-ai atins cu mainile,iar ochii mei adormitii,doi solisti cu conceptii,doua entitati ,eternitati,altii i-ar numi frumuseti,s-au intors ca tu sa nu ii vezi,ca mai apoi sa ii abandonezi.

Visiniu

Furtuna de zacaminte
Ce-mi provoaca insomnie,
Impatimita diverselor
Specii ale
Florilor de tei,
Inchid durerea in
Tulpina
Fara sa imi trebuiasca
Chei.

.

Vreau sa-mi sune ceasul si sa plec;Vreau sa-ti vad si eu chipul umed,trupul bleg,vreau sa-ti vad dilatati ochii si vesteji obrajii,tremurandu-ti maxilarul si rupandu-ti buza,vreau sa-ti vad cum mainile ti s-au invinetit si cum orgoliu`ti moare.
Vreau sa te vad agitat ca lacusta-n pumn,sa-ti dai seama ca am fost om bun.
Vreau sa te transform in buburuza,sa mi te strecori sub pamant,eu sa fiu de data asta gandac,sa`ncerc sa te mananc.

Ineptie

Iti dau o ceasca plina cu zambet
Si-o mana de flori
Iti pun entuziasm in suflet
Si ace uneori.

Tu esti si aer dar si foc
Inefabil adresabil la un loc.
Tu te scuturi ca salcamul
La mine,macu-i drumul.


Ai in palma desenate riduri
Atat cat am urcat eu ziduri.
Mai am rani pe alocuri
Atat cat mi-ai adus batjocuri

Franturi

*Imi vad visul si acum,incetosat de pene negre plimbate prin noroi de atat fum.Apari si tu cu papion si suras bland,asemeni tacerii de mormant.


*Esti ca un vis de primavara ce mi-l spala ploaia


*Am o mie de fluturi in cufar,si-un singur vis in tine

Ratacitor

La urmatoarele migrene imi dau foc la vene
Si-ti las tie inima mea prin desene.
Vreau durerea sa-ti curga sub gene
La feminin, asemeni unor Cosanzene.


Flori galbene sa-ti gadile trecutul
Sa-ti pierzi in vai scutul,
Puterea de a mai zgudui pamantul
Si sa putrezeasca pe tine vesmantul.

Simt ca in curand am sa ma transform`n dama
Simt ca tot ce am se va opri la vama
Simt ca soarele imi provoaca teama
Simt ca oamenii nu-mi sunt de aceeasi teapa
Simt ca m-am impiedicat de-o treapta
Simt ca tot ce am,pleaca
Si ca toate`mi scapa.




Aceeasi zi dimineata de dimineata
Aceleasi lacrimi lasate sa curga pe fata
Aceleasi zambete`n exces
Aceeasi oameni cu tupeu prostesc
Aceeasi copii cu mana`ntnsa ce cersesc
Si banal, supravietuiesc.


Aceeasi nemultumire ,despartire si cearta peste tot
Ca nu te-ai lasa induplecat,nici mort
Ca egoismul pune plasa peste tot
Si vrei intelegere, dar altii nu mai pot.

Pe scurt

Ai devenit o obisnuinta nicidecum o placere..siroaie de lacrimi nu mai formeaza ape mari si grele alene care sa coboare spre oceanul inimii mele.
Nu mai zambesc la fel..poate din scop naprasnic..nu mai sunt asa buna..dau numai ace...oamenii au ramas tot la stadiul de ambalaj,tu tragi bucurie pe nas ca timpanele ti le-am spart cu tipete si nervi de prea mult calm...Amar si dulce uneori,cand printre nori se ascundeau 2 sori...ma doare ceva dar nu stiu exact ce...stiu ca maine vine cum a venit si ieri ...
Dar ma inchin si sper sa-mi fac plapuma cu o bucata din cer sa ma fereasca de ger fizic caci sentimental patura mea s-a facut cenusa din ultima bucata de jar.