duminică, 9 octombrie 2011

Aloplastie


Vântul îmi suflă şi-mi dezamorţeşte frântele gene,mâinile au amorţit,de când nu le-ai mai sărutat,alţii nu mă pot ghida pe unde tu m-ai purtat...
Pe front,încă mai scrie lăbărţat doua nume,identice cu ale noastre,parca de mine schiţate.Îmi amintesc,cum ambii am călcat forţat pămăntul,inocentul,prezentul,sentimentul.
Tu,al meu epitet,mi-ai încheiat capitolul,lăsându-mi un ultim suflu,centuplu.
Am ablepsie,acalmie accentuată,sufăr de absintomalie,dintr-o banală prostie...

Un comentariu:

Denisa Paun spunea...

Doamne,cat as vrea ca peste ani sa recitesc gandurile astea dintr-o carte,alaturi de o cafea.Iti doresc tot ce-i mai bun pentru ca meriti!