Obosesc sa mi te tot sucesti prin vene dar nu si pe piept,ma ghemuiesc in colt si las apa fierbinte sa-mi dea caldura.
Mi-e dor sa-ti protejez ochii,cu ale mele buze,mi-e dor sa iti acopar fruntea cu mangaieri si sa-ti curat mintea de tot ce-i rau.
Mi-e dor sa-mi rasfiri parul prin a eticilor taine blande,mi-e dor sa-ti vad sclipirea si tandretea,mi-e dor de rasete suave..caci am obosit de-atata plans.
Imi pun in geanta o poza cu tine si plec,peste tot in lume,eu,cu soarele ce tocmai a apus...

Un comentariu:
Nici nu stii cat ma bucur sa te regasesc aici!Esti geniala Bianca
Trimiteți un comentariu