Si flacari ard mereu in sufletul meu
Si pasi imi calca trupul greu
Si sulite-mi strapung simturile
Si palarii`mi acopera visurile.
Si-mi umplu cana cu pacat
Si-mi strang in mine
...Ramuri de copac.
Sa ramana`n urma mea doar frunze
Cate frunze,atatea dureri mute
Cate culori atatea zambete slute.
Cate pasari an de an pe cer,
Atatea lacrimi de otel!
6 comentarii:
Vai cat de superba e poezia asta!
Mi-e dor de tineee >:D<
mi-e dor de tine :*
ai grija ce faci >:D<
ne vedem in curand.
ly :*
Si mie imi este dor de voi pentru ca faceti parte din oamenii mei de suflet!
Exista om caruia sa nu ii fie dor de o asemenea persoana calda si buna?
Da Ioana,normal.Dar nu-i impotriva legii omenesti sa stii!:))
Ba da...esti un om care nu are ce cauta pe pamant...nu are ce cauta in mizerie .
Trimiteți un comentariu