Uneori

Intuneric,sosea libera,plictiseala,dorinta de nimic si teama de toate.Frig,frig ce te facea sa-ti tremuri singur pielea,frig ce-ti ajungea pana-n suflet.Frig ce ingheta orice gand bun ce mai ramasese in tine.
Mi-as zice sa-mi arunc toate departe,sa nu-mi mai doresc nimic.Sa descopar tot ceea ce n-ai interes sa descoperi o viata,sa descopar tot ce poate ascunde inauntru o persoana...si totusi e prea frig si frigul asta ma sperie.
Toti sunt adunati la casele lor ,iar eu bantui.Bantui prin mine,prin interior si exterior,bantui si n-am lumina...
Ceasul s-a oprit.Habar n-am cat are sa fie.Da nici nu-mi mai pasa.E un mecanism prostesc dupa care va ghidati cu totii,de parca ar fi stapanul vostru.
Nu mai vreau stapani,nu mai vreau sa nu fac ceva anume,doar pentru ca unii s-ar putea supara.Vreau sa fac ce cred,ce-mi doresc desi nu e posibil si nici nu o sa fie vreodata.
Ma pierd.Ma pierd in timp,in intuneric,in vorbe marete,ma pierd in gramada de lucruri bune ce au mai ramas pe lume.
Ma simt ca intr-o padure,simt cu cineva imi calca pe urme.