Ai devenit o obisnuinta nicidecum o placere..siroaie de lacrimi nu mai formeaza ape mari si grele alene care sa coboare spre oceanul inimii mele.
Nu mai zambesc la fel..poate din scop naprasnic..nu mai sunt asa buna..dau numai ace...oamenii au ramas tot la stadiul de ambalaj,tu tragi bucurie pe nas ca timpanele ti le-am spart cu tipete si nervi de prea mult calm...Amar si dulce uneori,cand printre nori se ascundeau 2 sori...ma doare ceva dar nu stiu exact ce...stiu ca maine vine cum a venit si ieri ...
Dar ma inchin si sper sa-mi fac plapuma cu o bucata din cer sa ma fereasca de ger fizic caci sentimental patura mea s-a facut cenusa din ultima bucata de jar.
5 comentarii:
ma lasi fara cuvinte :*
<3
Esti speciala si asta spune tot... tot sa ai in casa asa copil,tot sa cunosti asa om...caci in copilul din tine se ascunde un om mare
Fiecare cu ce poate,cu ce ii este dat... sa duca-n spate sau pe palme..depinde de cum isi egaleaza greutatile in propria-i fiinta.
Ce gandire diferita varstei...ce mi-as fi dorit ca la varsta ta sa gandesc asa si sa nu fi fost asa de naiva.Ai grija de tine.
Cu drag si dor,Crina
Trimiteți un comentariu