miercuri, 28 august 2013

Jurnal

Uşoară în ale tale braţe ca un pui de înger în trup de pasăre cu aripi sfâşiate şi suflet răvăşit de furtuni şi timp atât de vulgar în esenţa sa.Atât de amar şi nepăsător şi din ce în ce mai vechi,mai bătrân,cu mustăţi presărate in al meu cuget,ce-mi formează rădăcina şi-mi sufocă simţurile,îmi închide văpaia în cuşca mea vişinie şi rece,îmi urlă şi-mi sparge ferestrele trecutului cu puternicul păcat al prezentului şi mă trimite undeva în iadul de odinioară,în banalul cub în care mă împingi de-o vreme,unde mă tot lovesc şi-mi cîntă viperele-n foşnet de tăcere,unde conştiinţa mea e bătuta în cuie şi întreaga fiinţă e legată de sfori,unde degetele s-au topit asemeni lumânărilor atât de palide,la fel ca chipul meu,blajin,cu ochi in care s-au despărţit două oceane din imposibilitatea de a forma unul singur,dintr-o prăpastie fără pod şi fără funii,unde rocile tot cresc în mine,în lumea în care totul e abstract iar eu nu ţin pasul datorită profunzimii. O păpuşa din crârpă ghidată după visele altora,o vamă străbătută adesea de atâţia paşi straini,pe unde tu ai trecut fără control de atâtea ori,o oglindă prin care dau satisfactie altora cât sunt de expresivi şi buni,cu toate că veninul joacă-n ei. Probabil am ruginit,mă simt străină în propria-mi fiinţă,mă ghidează altcineva,şi-mi arde ţărmul si marea e la o aruncătură de băţ,dar picioarele mi-s cenuşă.Corzile nu mi le schimbi tu,tocătorule de aripi,frumuseţi şi credinţa.

Niciun comentariu: