miercuri, 18 ianuarie 2012

Le temps des guerre


Te iubesc ca pe un vechi poem ramas mostenire, cu mila si instrainare,oriunde te-ai afla desi ma desparte un prezent de tine, amagire,te iubesc in orice anotimp sau viata,cu mult dor si evlavie,cu mult chin si rugaminti.
Trasnete si ploi ma vor mai indruma de acum spre tine desi m-ai injunghiat in palma,
cand dragostea se pierde zeul etern din mine moare,n-are incotro...
Atatea femei in mine,cu tot atat de multe suferinti,atatea incaperi banale care plang sa le mai calci podeaua,atat amar de amintiri pe care mi le-ai sters.Mi-a ramas in suflet,acelasi urlet de vioara,disperat,ce te implora,fiinta sa mi-o cruti.
M-ai secat,furtuni si tragedii ai imprastiat in a ta urma,ca de fiecare data sa stii unde trebuie sa te intorci.
E o corcitura de sentimente,aproape de morbid,e disperare si moarte la fiecare colt,e o instrainare de bine,sunt multi spini si multi prunci pe care i-ai abandonat in mine,sunt mangaieri si dorinti...sunt multe poveri si multe crime,pe care pentru tine le-as fi comis oricand,sunt multe renuntari la propriul Eu,multe auto-mutilari,traiesc de cand te-am cunoscut,in vreme de razboi.

6 comentarii:

Denisa Paun spunea...

cate un suspin de fiecare data cand iti citesc randurile...

Anonim spunea...

Un suflet parca chinuit de cotidian,atat de firav si sensibil,esti o fata superba cu calitati divine

Anonim spunea...

As incerca eu sa-ti fiu eden,dar nu-ti pot face fata,pentru ca esti mai mult decat deosebita,iar eu un simplu muritor

Tatiana Tff spunea...

o mica rugaciune pentru o inima mahnita,superb,dar cu toate astea trist si induiosator...

A.L spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
LAURA spunea...

CUM SA MAI EXISTE ASEMENEA OAMENI?SI PROSTIA DIN NOI II DISTRUGE PE CEI CA TINE ,NU STIM SA APRECIEM,STIM DOAR SA NE BATEM JOC SI SA NE OFILIM !
MERITI SA FII CEL MAI FERICIT OM DIN UNIVERS!