miercuri, 14 septembrie 2011

Freamăt


Îmi bântui camera mereu
Şi-mi laşi în urmă,
Miros de semizeu.

Îmi răscoleşti obiectele
Şi-mi bei din candele
Toate păcatele.

5 comentarii:

Denisa Paun spunea...

Astept sa scrii,cum asteptam sa vina Craciunul cand eram mica.

M spunea...

Un suflet atat de pur porti in tine

Anonim spunea...

Intru in blogul tau,in trairile tale ,inca de cand dai click linkului si parca intru intr-o alta lume,plina de mister si vraja

Andra spunea...

Este absolul fenomenala poezia aceasta ca si restul si ca tine

Iuli spunea...

Scrii precum o adevarata scriitoare!Tare om minunat esti.Tare viitor frumos o sa mai ai!