Ganduri

Iubitule mă doare decorul
Şi locuinţa din el,
Mi-ai spart ceasul,
Deşi te chinui să regăseşti
Cioburile...
S-au împraştiat peste atâtea
Hotare...
S-au pierdut în mare,
Marea de promisiuni
Amare,deseori vulgare.
Mi-ai dezordonat anotimpurile
Şi trupul
Şi chipul...
M-ai transformat în
Ploaie...
Şi-am dăruit alor mei numai
Puhoaie...
Ochii tăi două extremitaţi de fier
Şi sufletul,
Un pian de mine sfarâmat...
O mantie de frică
Îmi trânteşte nori
Iar tu,aievea din ce in ce
Tot te strecori
Şi mă omori,
Şi-mi spargi oglinda deseori,
Cu ai tăi negri şi adânci pori
Mă sugrumi şi
Ard de frig
Şi vreau să te săget
Să te infrunt.
Tu nebun de mine,
Eu dau să fug,
Tu neastâmpărată fiara,
Eu mac ale caror
Petale si semnale
Se pierd...