Din castel imi ies fluturii la lumina
Caci vor sa se inchine
Dar ei n-au habar
Cine-i Dumnezeu
Asa ca se intorc
In castelul meu
Mereu.
Mai ies pe geam
Din cand in cand
Cate un zbor nascand.
Dar aripile-si frang
Si mi se intorc plangand.
Iar eu durerea le-o cos
Facandu-l pe fiecare
Mai puternic
Ca un albatros.
Le-as pune si petice
Dar mi-e ca am ganduri
Schizofrenice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu