duminică, 11 decembrie 2011

Trezeste-ma cand te intorci


Absrurd te pierzi prin mine
Si-ti imprastii cerneala in ale mele certitudini.
Nestatornic,cu umbra,imi tragi lacrimile pe sfori
Incert,prin al meu suflet te strecori,trupului ii dai fiori
Si apoi pleci cu zorii,facand cascadorii peste ale mele sentimente
Lasand in urma memorii .

Esti a mea slova de foc,a mea limpeziciune
Fiecare rugaciune ce o inalt
E un cliseu in care ma pierd
Simt ca am murit din prima zi cand ai plecat.

2 comentarii:

Denisa spunea...

"Slova de foc" a lui Arghezi.Mi-e dor de literatura de a-10-a...
Mi-e dor de tine! :*:*

Alter Ego B spunea...

Din fericire interioara,aceasta alaturare de cuvinte nu am luat-o de la nici un alt scriitor,ma bucur sa constientizez ca m-am putut gandi la ce s-a gandit si T Arghezi:))