EGO

Mi-am dat foc la cutie si mi-am lasat fluturii sa zboare,mi-am dat foc la suflet si am vazut cum timpul imi alearga,am privit in tine ca intr-o uitare am privit in tine,dulce alinare.Ma sufoca visul ce mi-l doresc pentru maine,ma sufoca gandul ca nu se va sfarsi nici acum prea bine.
Am un ego mare cat o lume intreaga,eu,adesea transformata in laleaua neagra,tulpinile-mi dau sa-mi cada,peste mana blanda ce inca nu o pot cunoaste,tulpina sa mi se aplece,catre buze reci,si sa-mi curga zambetul siroaie prin a frunzelor nervi.
Poti sa-mi iei culoarea,dar sa nu-mi mai smulgi radacinile,poti doar sa mi le zdruncini,in caz de razboi...caci am invatat ca lumea nu se mai imparte demult la doi.
Dar tu,poti sa tragi cortina,poti sa-mi atingi mana,poti sa-mi cunosti inima,sa intri in mine ca intr-un muzeu,sa privesti,sa nu ranesti...caci intr-un final ai sa pleci.Pe moment iti vei pune intrebari,dar cu timpul,se cicatrizeaza orice rani!